Uncategorized

Dependență de suferință. 

Majoritatea oamenilor trăiesc hrănindu-se cu frică zi de zi.Trăiesc fără a știi ce înseamnă să fii fericit cu adevărat,sa te bucuri de orice secundă din viata ta, neștiind că picătură de ploaie este după cum o percepi tu in realitatea ta.  Trăiesc viata după cum”trebuie” nu după cum”simt“,și in acest fel isi croiesc singuri drumul nefericiți către cimitir. Frică de schimbare paralizează din ce în ce mai multa lume. Așteptând Pastele s-au Crăciunul  cu ofertele promoționale poate găsește un “abonament de fericire lunară ” 

Gestionează asa de bine suferință, încât nu știu cum s-a trăiască fără ea.De ex:

Un bărbat își abuzează nevasta, prietena (poate fi și invers?) ea simte ca nu este  fericită, suferă, se îmbolnăveşte,însă nu pleacă de acolo. Ramine să sufere în continuare. Se gândește, dacă găsesc altul mai rău? 

Mulți oameni nu știu cum este să fii fericit. Știu oare cum este să fii fericit? Ce este fericirea și cu ce se mănâncă?  Se complac asa de bine în zona de suferință , încât se identifică cu ea… Nu-și doresc vre-o schimbare și dacă o fac, să fie fără nici un efort din partea lor.

Fără nici-o responsabilitate. 
Mai jos vă povestesc, o intimplare cu o prietenă de-a mea. Acum 2 zile, prietena mea, mi-a spus ca vrea o sesiune de Coaching. Am stabilit și ne-am văzut la cafenea fata in fata. 

Incepe să-mi povestească, că vrea s-a divorțeze de soțul ei cu care a trăit 15 ani frumoși împreună și au făcut 2 copii cu multe altele, însă acum nu se mai înțeleg. El a ajuns s-o șantajeze psihic și emoțional pe toate părțile, încât nu-și găsește puterea de-a face un pas.

Îmi spune, Monika :

 Vreau să divorțez, am contractat relația de cuplu de mai multe ori, însă el nu doreste să se schimbe și eu am înțeles asta, nu am vrut să-l schimb niciodată,nu ne mai înțelegem de nici un fel și mereu ne certăm. Nu mai suntem un cuplu. Am crezut că se va schimbă in toți acești anii și am tot așteptat, ma mințit de nenumărate ori cu tot felul de promisiuni.  De multe ori am vorbit cu el să divortam, însă nu am avut niciodată puterea de-a face un pas. Mereu ma șantajat și am dat înapoi. Mereu ma întors din drum, spunându-mi :

Unde să  te duci după 15 ani de căsnicie?  Bine rău, o ducem împreună până la capăt!  Chiar dacă nu ne mai înțelegem, important că suntem căsătoriți și avem o familie. Cum să ne despărțim? Copii ce văd la noi? Stăm împreună de dragul copiilor… Vor învățat din asta și vor face la fel. La bine și la rău, mergem înainte asa cum este. Îți trebuie fericire? Te-ai tâmpit acum la  vârstă asta?  Visuri, dorințe??? Cred ca îți este prea bine și de aceia vrei divorțezi.  Nu-i suficient că suntem împreună? Aduc banii, muncesc,avem casă, banii, 2 copii, afacere? Stai liniștită că nu vei pleca nicăieri,sunt sigur de asta.  Locul tău este aici cu mine. 

Monika, nu știu ce să mă mai fac, sincer. Uneori le spune copiilor  la masă :

Mâncați tot din farfurie, să fiți cuminți,că  dacă nu, mama pleacă de lângă noi. 

Asa mă șantajează de vre-o 10 anii, ca nu cumva să-mi vină vre-o idee tâmpită. 

 Am făcut de câteva ori pasul și am plecat de acasă, cu intenția să-mi caut un apartament cu chirie,s-a depun actele de divorț, însă niciodată nu am ajuns acolo  și m-am întors acasă. Acum sotul meu a văzut asta de câteva ori și a ajuns să mă manipuleze cu diverse și bineînțeles ca simte,că mi-e foarte frică. 

 Ce să fac?

O întreb, draga mea:

Ce îți dorești tu cu adevărat? 

Ce învățat copii tai din asta? 

Cum va arata viata ta peste  2,5,10 ani în același situație? 

Cine ești tu în acestă situație? 

Cine este responsabil pentru fericirea și sănătatea ta? 

Se uita la mine lung și-mi spune: 

Să înțeleg că sunt o victimă dependenta de suferință? 

II spun, nu știu, esti??? 

Dumnezeule  Monika, se uită cu ochii în lacrimi și-mi spune:

Sincer mi-a fost frică să recunosc acest lucru, am știu ca am stat în acestă relație de fricile mele, m-am mințit singură… Este zona mea de confort unde știu s-o gestionez foarte bine. Adică îmi place sa sufăr, mă biciui singură. Bineînţeles ieșind de aici, mă  provoacă maxim. Problema este nu divorțul în sine, ci că ajungem să împărțim tot…  Ce fac și unde mă  duc,asta era în capul meu mereu,aici este provocarea maximă, m-am complăcut în toți acești ani de fricile mele,nu de altceva.  Chiar și când îmi vorbea urât, mă gândeam :ei las de la mine, a avut o zi proastă…  Dacă mai continui asa, sigur toată nefericirea și frustarea mea se va transforma în boală. 

Mi-a fost greu să fiu sinceră cu mine însumi. 

Acum înțeleg totul, ce am de făcut. Stând în acestă căsnicie de dragul copiilor, nu fac decât să-mi pun singură ștreangul în gât.  Copii mei vor face la fel și nu-mi doresc asta. Vreau ca să fiu un exemplu pentru ei. 

Draga mea, cu siguranță copii tai vor înțelege, felicitări pentru conștientizare și ca ți-ai dat voie să vezi situație asa cum este. Oamenii nu se căsătoresc pentru toată viata. Călătoresc atit timp cât le-a fost dat.  Divorțand ii dai sansa celui de lângă tine să crească și tu la fel,creșteți împreună. Copii tai vor învăța la fel să facă.  Vor ieși dintr-o căsnicie unde nu mai este iubire și înțelegere. Noi oamenii meritam sa fim fericiți,însă câți ne dăm voie sa fim???

Trăiți după cum simțiți, nu după cum trebuie. 

Cu drag Monika Efimov Life Coach tel 0045.50374075, mail:monika.efimov@academyforcoach.com 

 

Leave a Reply