Uncategorized

Cine? 

Pot doar sa impartasesc perspectiva mea actuala si sa spun ca, pentru mine, inainte de a deveni o calitate, autenticitatea este un proces. Este un proces care incepe prin a te cunoaste pe tine insuti, prin a te accepta asa cum esti; continua apoi cu modul in care exprimi in exterior ceea ce ai descoperit despre tine si ajunge la maturitate cand inveti sa incurajezi si sa respecti si autenticitatea celorlalti. As spune ca nu are un final, ca este mai degraba un proces continuu, ca este mai mult despre ceea ce devii, decat despre unde ajungi.
Cine ne-a luat autenticitatea?

Cand vorbim despre autenticitate, de cele mai multe ori ne este foarte la indemana sa o asociem cu copilaria. “Copiii sunt autentici.” Sunt putini care ar spune ca aceasta afirmatie nu este adevarata, indiferent ce intelege fiecare prin autenticitate. Si la fel de multi ar fi de acord cu faptul ca toata aceasta autenticitate este, in timp, pusa intr-un tipar sau altul prin educatia primita de la parinti, la scoala, in mediul social si profesional.
Abordarea pe care am intalnit-o cel mai des este aceea ca altii (oricine ar fi ei) sunt vinovati pentru toata viata noastra traita incercand sa parem sau sa devenim ceva ce nu suntem. Si este tare greu sa ne redescoperim cand pe umeri purtam responsabilitatea atator asteptari de indeplinit, a atator standarde de respectat si in suflet purtam suferinta ca nimeni nu ne-a intrebat niciodata noi cine suntem, cum suntem si ce ne dorim.
Dar daca acesta nu este adevarul absolut? Daca premisa de la care pornim, ca in copilarie eram complet autentici, nu este corecta? Sa ne amintim cum eram atunci. Cat de multe stiam atunci despre noi insine? Cate dintre comportamentele si preferintele noastre erau cu adevarat ale noastre sau doar adoptate? Cat din cum eram atunci avea la baza un sentiment de loialitate fata de cei din jurul nostru, si cat un sentiment de revolta, de rebeliune? Care dintre aceste alegeri ne exprimau mai bine autenticitatea? Cate dintre ele erau alegeri constiente?
Este autenticitatea un proces spontan sau se invata? Iar intrebarile nici macar nu se opresc aici. Cand ne gandim la tiparele in care ne-au “fortat” ceilalti sa intram, este ceva de acolo care ni se potriveste, care ne-a fost sau ne este de folos in vreun fel? In legatura cu intentiile lor, oare ce i-a facut pe ei (pe parintii nostri, pe profesorii, colegii si sefii nostri, etc) sa tina neaparat sa ne puna intr-un tipar? Ar fi oare posibil sa fi avut ei si un scop pozitiv pentru tot acest efort?

Monika Efimov Life and Master Coach Tel:0045.50374075, mail :monika.efimov@academyforcoach.com 

Leave a Reply